VillaRiki Borsec

 

Izvorul 10 – este cunoscut sub denumirea de Kossuth dată în cinstea revoluţionarului maghiar cu acelaşi nume şi are un debit de 17.000 l/zi. Apa lui este indicată în tratamentul gastritei hipoacide, boli hepatice, diabet zaharat, artritism, afecţiuni endocrinologice, hepato-biliare, hipocalcemiei, boală ulceroasă.

         Izvorul 11 – este cunoscut sub vechea denumire Petofi şi are un debit de 900-1000 l/zi. Se remarcă prin apa carbogazoasă, bicarbonată ce conţine calciu, magneziu, litiu şi sodiu. Este singurul izvor folosit în cura internă pentru ameliorarea ulcerului. Indicaţii terapeutice: gastrită hiperacidă, hipocalcemie, insuficienţă paratiroidiană.

          Peştera de gheaţă – este o adâncitură întunecoasă între două stânci separate care s-a format prin eroziune într-o grotă a masivului de travertin. Apa se infiltrează aici iar gheaţa se îngroaşă pe timp de iarnă şi se topeşte primăvara târziu. Peştera are o lungime de 40 m.

            Grota urşilor – reprezintă un ansamblu de goluri adânci formate prin fenomenul de eroziune naturală a rocilor sub acţiunea apelor de infiltraţie (fenomen carstic). Întreaga zonă este străjuită de brazi imenşi, impresionanţi prin robusteţea şi sobrietatea lor. Din centrul staţiunii şi până la acest obiectiv distanţa este de 1145 m (1/2h).

         Staţiunea Borsec supranumită "Perla Carpaţilor" este situată la o distanta de 26 km de oraşul Toplita, pe drumul naţional Toplita – Piatra Neamt, în depresiunea Borsec din din nord-vestul judeţului Harghita, la o altitudine de 900 m faţă de nivelul mării, ceea ce îi conferă o microclimă specifică cu un caracter benefic, datorată pădurilor masive de conifere care o înconjoară. Pe lângă ambianţa de o rara frumuseţe în care este situat Borsecul, calitatea apelor sale minerale îi asigură o situaţie privilegiată între staţiunile balneo-climaterice din lume.

          Faima apelor minerale de la Borsec datează din secolul XVI. Exista atestare documentara ca apa minerala de la Borsec a fost transportata cu căruţele în 1954, în butoaie de stejar, la curtea domneasca de la Alba Iulia unde s-a tratat Sigismund Bathory. Datorită efectelor curative si experienţei empirice, apele minerale de la Borsec, au fost îmbuteliate in ulcioare astupate din lut ars, puse in desagi pe spinarea cailor de munte si transportate în Transilvania, Moldova, Tara Romaneasca si Ungaria încă din sec.XVIII.

La sfârşitul secolului XVIII faima tămăduitoare a apelor minerale face ca Borsecul să aibă un renume. Se construiesc la început nişte barăci, apoi cabane si nişte stabilimente balneare primitive, care fac posibil ca numeroşi bolnavi să-şi trateze bolile de care suferă. Exista însemnări din 1767 care spun că: "Borsecul este locul unde se adună bolnavii disperaţi din ţară si din străinătate".

In Borsec există peste 15 izvoare de apă minerală carbogazoasă naturală, având compoziţie chimică apropiata, stabilă in timp, cu debite variabile, cele mai importante calitativ si ca debit fiind izvoarele l si 2. Prin compoziţia lor, apele minerale au efecte curative asupra afecţiunilor aparatului digestiv (stomac, intestine, căi biliare) rinichilor si a vezicii si cailor urinare, precum si asupra sistemului circulator periferic.

             În 1803 cetăţeanul vienez Valentin Gunther a urmat un tratament la Borsec, vindecandu-se de o boală considerată incurabilă. Reîntorcându-se la Viena, îi propune unei rude să facă comerţ cu apa minerală de la Borsee, pentru care sa arendeze Borsecul (un mic cătun la acea vreme) de la comunele Lăzarea si Ditrău, proprietarele Borsecului.

            In 1804 Gunther Zimmetshausen si Eisner (un inginer de mine) se deplasează la Borsec pentru a trata arendarea si a vedea dacă se poate realiza o fabrică de sticlă pentru imbuteliere. S-a încheiat contractul de arendare pe 28 de ani. In afara de sodă, la Borsec s-au găsit din abundenţă toate materialele fabricării sticlei. Zimmetshausen se muta in Borsec in 1805, începând vaste lucrări de construcţii de locuinţe, defrişări de pădure, construcţii de drumuri si o fabrica de sticlă.

          Aduce muncitori specialişti în fabricarea sticlei din Austria, Bohemia, Bavaria si Polonia. Numele acestora au fost păstrate prin descendenţi ca: Siller, Talmaier, Birman, Fokt etc. In 1806 începe îmbutelierea industrială în butelii de sticlă fabricate la Borsec. în primul an au fost îmbuteliate 3 milioane de litri de apă minerală, care au fost transportate cu căruţele în cele patru zări, ajungând si până la Viena. Apa captată in puţ de la izvoarele l si 2 a fost turnată în sticle, astupate cu dopuri de plută si ceruite prin etanşare. Este interesant că imbutelierea s-a făcut doar în zilele cu soare, când presiunea atmosferică era maximă, deci şi conţinutul de CO2 era maxim. Îmbutelierea industrială a funcţionat permanent din 1806 şi până în prezent, eu scurte stagnări în timpul celor doua războaie mondiale. Tradiţia a fost continuată de către "Regina Apelor Minerale Borsec S.A." şi în prezent de Romaqua Group S.A.- Borsec. Intre timp tehnologia de îmbuteliere s-a modernizat, punându-se în funcţiune instalaţii de inbuteliere performante.